Viața lui Andrei Mureșanu – poetul Imnului Național
Andrei Mureșanu (16 noiembrie 1816 – 12 octombrie 1863) poet și revoluționar român din Transilvania, s-a născut în Bistrița, într-o familie de țărani.
A studiat filozofia și teologia la Blaj, a fost profesor la Brașov începând din anul 1838. A început să publice poezie în revista “Foaia pentru minte, inimă și literatură”. A fost printre conducătorii revoluției din 1848, participând în delegația Brașovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. Poemul “Un răsunet” sau “Deșteaptă-te, române!” a devenit imn revoluționar pe melodia lui Anton Pann, fiind numit de Nicolae Bălcescu “Marseieza românilor”, mobilizând oamenii la luptă. Începând cu anul 1990, “Deșteaptă-te Române!” a devenit imnul României.
După revoluția din 1848, Andrei Mureșanu a fost traducător la Sibiu, a publicat în revista “Telegraful Român”, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum.
Preocuparea lui Mureșanu pentru activitatea poetică nu a fost una extrem de extinsă, dar cu toate acestea a punctat toate caracteristicile liricii pașoptiste împletite perfect cu proveniența sa transilvăneană.
În ultima parte a vieții acesta traduce „Nopțile lui Young”, doar o parte din „Analelor lui Tracit” și reușește să creeze o gramatică românească în limba germană. Anul 1861 este și cel în care scriitorul s-a pensionat, iar pensia nu-i era suficientă pentru întreținerea familiei. Așadar în 1862 strânge toate poeziile sale într-un volum pe care-l tipărește cu gândul la banii pe care îi putea câștiga pentru restabilirea bugetului familiei. Din păcate cărțile se vând foarte greu și autorul face apeluri perseverente către populație în „Gazeta Transilvaniei” deoarece sănătatea sa devenea precară. Pentru a încerca să-l ajute comunitatea „Astra” i-a acordat un premiu de 50 de galbeni.
În anul 1863 în noaptea de 11 spre 12 octombrie, scriitorul Andrei Mureșanu se stinge din viață la Brașov din cauza bolii și a sărăciei. Acesta a lăsat în urmă un băiat pe nume Gheorghe aflat în clasa a VII-a, o fată de numai 11 luni și pe soția sa Suzana. La înmormântare în semn de mare apreciere au participat foarte mulți oameni printre care și profesorii și tineretul școlar din oraș. Aceștia au însoțit sicriul pe toată perioada cu torțe și decoruri.