Ion Ion Agârbiceanu (n.6 ianuarie 1907, – dec. 9 martie 1971) a fost un fizician român, fiul prozatorului Ion Agârbiceanu. Specialist în fizică atomică-spectroscopie, s-a remarcat drept proiectantul primului laser cu gaze din România între anii 1960-1961. A fost membru corespondent al Academiei Române.

A urmat studii superioare la Institutul Electrotehnic din București (1925-1929), apoi la Facultatea de Științe din Paris, unde și-a luat doctoratul (1934), cu o lucrare elaborată sub conducerea lui A. Cotton. Teza sa de doctorat cu denumirea de „Recherche sur le spectre de fluorescence et d’absorption des vapeurs de Iodine” a devenit o lucrare de referință în domeniu.

În anul 1948 devine profesor universitar la Institutul de Petrol și Gaze din București. Din anul 1951 este profesor la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității București. Transferat la Institutul Politehnic din București, deține în perioada 1955-1971 funcția de șef al Catedrei de Fizică I.

Cercetările de laborator privind structurile atomice realizate de Ion Ion Agârbiceanu

În anul 1956, prof. dr. Ion Ion Agârbiceanu a organizat, la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti, laboratorul de „Metode Optice în Fizică Nucleară”, în cadrul căruia s-au realizat numeroase cercetări privind structurile atomice hiperfine și izotopice, rezonanța magnetooptică și păturile subțiri dielectrice.

În acest laborator, a fost realizat, sub conducerea sa, în 1962, primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiație infraroșie, după o concepție originală. Prin focalizarea fasciculului luminos produs de laserul monocromatic, se obțin densități enorme de radiație pe suprafețe foarte mici.

A fost reprezentantul României la „Internaţional Union of Pure and Applied Physic” și la „European Group for Atomic Spectroscopy”.

La 21 martie 1963, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

“În principal, activitatea sa ştiinţifică a fost efectuată în cadrul laboratorului de optică de la Institutul de Fizică Atomică din Capitală, fiind orientată mai ales spre cercetări de fizică atomică şi nucleară, efectuate prin metode optice. Lui îi revine meritul de a fi iniţiat primele cercetări româneşti în domeniul fizicii laserelor, reuşind să producă în 1962 primele lasere cu gaz (de tip heliu-neon) de la noi, aşa după cum am arătat. Aceasta arată că încă din acel an ţara noastră se situa în avangarda cercetărilor privind laserul.

Rezultate bune și în alte ramuri ale științei

Lucrările întreprinse de Ion Ion Agârbiceanu sunt însă cu mult mai întinse ca arie, cuprinzând spectroscopia de absorbţie şi de emisie, studiul fluorescenţei şi polarizării luminii, fizica păturilor subţiri aceste din urmă cercetări fiind întreprinse cu sprijinul unor colective din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. E interesant să amintim că studiul păturilor subţiri şi groase continuă şi azi în cadrul unor colective din Institutul Politehnic. O seamă de studii se cristalizează în teze de doctorat.

Ion I. Agârbiceanu a reuşit ca, prin metode proprii, să determine cu mare precizie o serie întreagă de mărimi nucleare. A avut, de asemenea, rezultate remarcabile privind utilizările metodelor optice în ştiinţă şi tehnică, spectroscopia, cercetarea plasmei etc.

Toţi cei care l-au cunoscut, l-au apreciat atât din punct de vedere ştiinţific cât şi uman. Ion Ion Agârbiceanu a unit în mod armonios bogăţia cunoştinţelor cu tenacitatea cercetătorului şi comportarea plină de tact şi fineţe.”